Acest articol se adreseaza tuturor parintilor care intr-un fel sau altul nu reusesc sa-si determine copilul “sa fie cuminte”. Vom incepe prin a defini sintagma “a fi cuminte”.Ceea ce trebuie sa aveti cu totii in vedere este ca acesta formula este in exclusivitate inteleasa numai de adulti!
Ce inseamna a fi cuminte?
Vom incepe prin a defini sintagma “a fi cuminte”.
Ceea ce trebuie sa aveti cu totii in vedere este ca acesta formula este in exclusivitate inteleasa numai de adulti!
Copilul nu stie ce inseama “a fi cuminte” decat din prisma atitudinii pe care o avem fata de el atunci cand face sau nu face ceva bine sau corect. Insa de cate ori nu ati folosit-o doar pentru ca erati prea obositi, prea plitisiti, prea nervosi sau pur si simplu voiati sa stati linistiti in loc sa fiti atenti la ceea ce face copilul?
Si de ce tinem oare cu orice pret ca mititelul pe care l-am dorit atat si care de-abia incepe sa descopre lumea “sa fie cuminte”?
Cu siguranta o sa-mi raspundeti ca va temeti pentru siguranta lui si, la urma urmei, trebuie sa va asculte! Dar la formula magica “fii copil cuminte”, tot ce va face copilul dvs. va fi probabil sa va priveasca cu un zambet larg si sa continue ceea ce are de facut: sa tranteasca usa iar si iar, sa-si imprastie jucariile, sa alerge dintr-un capat al altul al camerei, sa sara in pat, sa se catere in locuri nepermise, sa se joace cu mancarea, sa refuze sa fie imbracat, si asa mai departe.
Punctul de vedere al copilului insa este urmatorul: “ori de cate ori descopar ceva nou, nu sunt capabil sa inteleg fenomenul in toata complexitatea lui asa cum o face un adult si prin urmare ma concentrez doar asupra unui efect, de obicei spectaculos si amuzant – o usa face asa un zgomot interesant atunci cand e trantita!”
O parte a acestei formule ascunde de fapt urmatorul mesaj: copiii cuminti sunt iubiti si acceptati, copiii care nu sunt cuminti nu vor mai fi la fel de mult iubiti si acceptati. Cati dintre voi nu folositi formula: “Fii cuminte ca altfel.....” si aici completati ceea ce folositi cel mai frecvent si apoi ganditi-va ce mesaj transmiteti copilului dumneavoastra!
Recomandare: in loc de formula pe care o folositi si care nu pare sa dea rezultatul scontat atrageti copilul spre un alt joc, o alta activitate care sa-i ofere la fel de multa satisfactie. Si nu va sfiiti sa-l laudati ca a reusit sa trateasca usa! Asta inseamna ca are deja suficienta forta pentru aceasta actiune!
De ce sunt incapatanati copiii?
Sa revizuim impreuna cateva motive, din punctul lor de vedere:
1. Dorinta de a-si impune punctul de vedere intr-o anumita situatie. De exemplu, copilul ar trebui sa manance dar prefera sa-si continue joaca. De ce nu intelege ca e ora de masa si ca apoi isi poate continua joaca? Un posibil motiv ar fi ca ceea ce face este mult mai important pentru el decat alimentatia si nu in ultimul rand mai satisfacator si ar dori ca si parintii sai sa inteleaga acest lucru. Prin urmare se va manifesta ca atare – rugaminti de amanare a mesei, afirmatii de genul „nu mi-e foame”, proteste verbale, sau pur si simplu ignorarea adultului. Si uneori lucrurile nu se opresc aici.
2. Imposibilitatea sau dificultatea de a-si amana dorintele imediate. Adultii uita uneori cat de dificil este chiar si pentru ei sa amane ceea ce-si doresc si cat de frustrant este acest lucru. Daca un copil vede o jucarie pe care si-o doreste ii va fi foarte greu sa amane dorinta de a o avea, si in mod frecvent va sustine zgomotos acest lucru in mijlocul magazinului.
3. Dorinta de a atrage atentia asupra sa. Acest lucru se poate intampla in nenumarate sitatii: atunci cand ar trebui sa-si faca lectiile dar se ocupa cu altceva si cu oricate rugaminti din partea parintilor nu intelege necesitatea temelor pentru acasa, atunci cand ar trebui sa faca liniste pentru ca doarme fratiorul mai mic si tocmai atunci vrea sa se joace de-a indienii, etc.
Care este punctul de vedere al adultilor? Cel mai frecvent auzim formula:”Este incapatanat ca tatalmama lui!” Alteori, parintior li se pare normal ca cel mic sa-si impuna punctul de vedere si cedeaza mai devreme sau mai tarziu. Sau, unuia dintre parinti ii este imposibilgreurusine sa reziste manifestarilor copilului chiar daca celalalt incearca sa mentina o atitudine ferma.
Un lucru este clar: in momentul in care copilul a invatat ca manifestarile lui de incapatanare il conduc acolo unde doreste va continua cu acest comportament impingandu-l uneori la extrem. Este o strategie pe care parintii ar trebui sa o inteleaga si sa o trateze ca atare: ca pe o simpla strategie si desi pare foarte greu, sa evite sa se enerveze.
Recomandari: Cum determinam copilul sa renunte la incapatanarea sa si sa inteleaga ca desi nu mai obtine imediat ceea ce-si doreste asa este mai bine pentru el?
In primul rand intelegand punctul de vedere al copilului si uneori putem face acest lucru doar intrebandu-l care este cauza manifestarilor lui. Nu uitati ca pentru fiecare situatie motivatia comportamentului poate fi alta.
In al doilea rand trebuie sa invatati sa negociati cu copilul dvs. (este dificil pentru ca nu dorim sa facem din el un mic profitor). Negocierea nu trebuie sa contina neaparat o recompensa concreta (dulciuri, jucarii) ci poate sa fie o simpla promisiune, pe care insa trebuie neaparat s-o respectati.
In al treilea rand trebuie sa mentineti o atitudine ferma atunci cand luati o decizie. Indiferent care este aceasta decizie trebuie sa va straduiti sa va mentineti pozitia de comun acord cu partenerul dvs.
Drd. Emilia Oprisan, Psiholog clinician specialist
Gabriela Ianculescu, Psihoterapeut psiholog
Sursa: Revista TerapiaM
среда, 24 июня 2009 г.
пятница, 19 июня 2009 г.
Cum sa ne educam corpul
Pentru orice femeie, propriul corp este o lume aparte, unica, o sursa minunata de senzatii, cunostinte, descoperiri, calatorii linistite, o oaza personala pe care numai ea insasi o cunoaste, si la care doar ea are acces in mod intim si profund. Daca unui numar de o suta de femei li s-ar cere sa vorbeasca despre corpul lor, s-ar primi o suta de raspunsuri, diferite unul de altul, desi corpul uman este unul singur. Din acest motiv, fiecare corp „se poarta” in felul sau, sau mai bine zis, cine il „locuieste“, il poarta in felul sau, facandu-l sa traiasca si percepandu-l intr-o maniera unica, diferita de la individ la individ.
Va vom prezenta, modul in care trebuie armonizata aceasta lume interioara cu partea fizica a corpului, in atitudinile sale, reactiile, modul de integrare in cotidian si in relatiile cu ceilalti acolo unde, din diferite motive, armonia intre interior si exterior a fost intrerupta, cu consecinte deja bine cunoscute tuturor, atat estetice cat si functionale. Acesta „simtire” a propriului corp, intr-un mod atat de personal din partea fiecarei femei, face deosebit de dificil accesul generalizat la subiect, dar vom incerca totusi sa punctam ideile de baza ale diferitelor tehnici de sedere si miscare, orientale si non-orientale, de respiratie si de ce nu, de mers. Adica tot ceea ce, pe scurt, ne poate face sa ne simtim mai bine. Va vom da cateva sfaturi privind modul cum trebuie sa stati asezati, actiune atat de obisnuita si tocmai din aceasta cauza, adesea gresita si periculoasa pentru sanatatea coloanei vertebrale.
Chiar si in pozitie, sezand, coloana vertebrala are nevoie sa fie sustinuta si nu este suficient sa o sprijiniti, la intamplare, de spatarul scaunului. Sa vedem, schematic, pozitiile gresite si cele corecte: In mod normal, stam asezati foarte jos fata de spatar si, deci, punctul spatelui care se sprijina cel mai mult este cel al taliei, avand corespondenta sa posterioara lombara in punctul curbei dorsale, care este, adesea, sediul hiperlordozei periculoase. Din cauza solicitarii continue a celei de-a 5-a sacrale si a primei lombare, o astfel de pozitie provoaca o uzura a discurilor intervertebrale si, pe langa aceasta, are o actiune reflexa de „inchidere” a traseelor de-a lungul carora trec energiile chakrei ombilicului. Pe de alta parte, intr-o astfel de pozitie, musculatura abdominala se relaxeaza: acest lucru permite aparitia grasimii abdominale, facilitand ptoza sanului, incetinind activitatea intestinala, determinand aducerea umerilor in fata, iar pe de alta parte, provocand dureri ale gatului si spatelui.
In schimb, pozitia corecta este cea in care muschii fesieri sunt apropiati de spatar, in jos, astfel incat coccisul si partea lombo-sacrala sa sustina toata greutatea. Astfel, coloana va fi in linie dreapta si sustinuta, ombilicul deschis trecerii energetice si muschii abdominali nu se vor mai relaxa atat de mult. Chiar si respiratia, cu bustul drept, va fi mai lenta si mai ampla. Se recomanda sa se puna o perna sub spate, chiar in scobitura lombara, perna nu foarte groasa, care sa sustina greutatea sau sa se foloseasca scaune ergonomice. Recomandari pentru persoanele care stau mult timp asezate: Ceea ce nu trebuie facut:
1. Nu stati picior peste picior: acest lucru deformeaza linia soldurilor, determinand o distorsiune a vertebrelor, foarte nociva (scolioza). Toate acestea vor avea repercusiuni asupra partii interioare a coapselor, deja predispusa la celulita, dintr-o pozitie care, din nou inchide trecerea limfei in sediul principal al ganglionilor inghinali.
2. Nu va trageti umerii in fata: va veti simti bine o perioada scurta, dar apoi spatele va apasa din nou pe muschii abdominali si pe gat, care se vor incarca cu o greutate inutila. Ceea ce trebuie facut: Iata un exercitiu „magic”, pe care sa-l faceti din pozitia sezand, din cand in cand, pentru a pune in miscare abdominalii si a indrepta coloana: impingeti bine cu ombilicul in spatar, avand grija, inainte de toate, sa va asezati in pozitia corecta, descrisa mai sus. Repetati exercitiul de mai multe ori, inspirand inainte de actiune, umfland bine burta si expirand tot aerul in timpul executarii. Acest ciclu complet de inspiratie-expiratie si de lucru al ombilicului determina recircularea energiilor de-a lungul tuturor chakrelor antero-dorsale, intensificand-o pe cea frontala a „harei” (sediul centrului corpului). Pe de alta parte, elibereaza tensiunile mentale, indreptand atentia catre interiorul nostru: tot acest exercitiu este deosebit de relaxant si benefic. De asemenea, este bine ca in timpul expirarii, sa simtiti din plin contactul intregului spate cu spatarul: acest lucru tine loc de automasaj dorsal si va evita aducerea umerilor in fata. Adoptarea unei pozitii corecte poate ajuta la imbunatatirea aspectului fizic, a sarmului personal.
Sursa: Revista Fit&Form
Va vom prezenta, modul in care trebuie armonizata aceasta lume interioara cu partea fizica a corpului, in atitudinile sale, reactiile, modul de integrare in cotidian si in relatiile cu ceilalti acolo unde, din diferite motive, armonia intre interior si exterior a fost intrerupta, cu consecinte deja bine cunoscute tuturor, atat estetice cat si functionale. Acesta „simtire” a propriului corp, intr-un mod atat de personal din partea fiecarei femei, face deosebit de dificil accesul generalizat la subiect, dar vom incerca totusi sa punctam ideile de baza ale diferitelor tehnici de sedere si miscare, orientale si non-orientale, de respiratie si de ce nu, de mers. Adica tot ceea ce, pe scurt, ne poate face sa ne simtim mai bine. Va vom da cateva sfaturi privind modul cum trebuie sa stati asezati, actiune atat de obisnuita si tocmai din aceasta cauza, adesea gresita si periculoasa pentru sanatatea coloanei vertebrale.
Chiar si in pozitie, sezand, coloana vertebrala are nevoie sa fie sustinuta si nu este suficient sa o sprijiniti, la intamplare, de spatarul scaunului. Sa vedem, schematic, pozitiile gresite si cele corecte: In mod normal, stam asezati foarte jos fata de spatar si, deci, punctul spatelui care se sprijina cel mai mult este cel al taliei, avand corespondenta sa posterioara lombara in punctul curbei dorsale, care este, adesea, sediul hiperlordozei periculoase. Din cauza solicitarii continue a celei de-a 5-a sacrale si a primei lombare, o astfel de pozitie provoaca o uzura a discurilor intervertebrale si, pe langa aceasta, are o actiune reflexa de „inchidere” a traseelor de-a lungul carora trec energiile chakrei ombilicului. Pe de alta parte, intr-o astfel de pozitie, musculatura abdominala se relaxeaza: acest lucru permite aparitia grasimii abdominale, facilitand ptoza sanului, incetinind activitatea intestinala, determinand aducerea umerilor in fata, iar pe de alta parte, provocand dureri ale gatului si spatelui.
In schimb, pozitia corecta este cea in care muschii fesieri sunt apropiati de spatar, in jos, astfel incat coccisul si partea lombo-sacrala sa sustina toata greutatea. Astfel, coloana va fi in linie dreapta si sustinuta, ombilicul deschis trecerii energetice si muschii abdominali nu se vor mai relaxa atat de mult. Chiar si respiratia, cu bustul drept, va fi mai lenta si mai ampla. Se recomanda sa se puna o perna sub spate, chiar in scobitura lombara, perna nu foarte groasa, care sa sustina greutatea sau sa se foloseasca scaune ergonomice. Recomandari pentru persoanele care stau mult timp asezate: Ceea ce nu trebuie facut:
1. Nu stati picior peste picior: acest lucru deformeaza linia soldurilor, determinand o distorsiune a vertebrelor, foarte nociva (scolioza). Toate acestea vor avea repercusiuni asupra partii interioare a coapselor, deja predispusa la celulita, dintr-o pozitie care, din nou inchide trecerea limfei in sediul principal al ganglionilor inghinali.
2. Nu va trageti umerii in fata: va veti simti bine o perioada scurta, dar apoi spatele va apasa din nou pe muschii abdominali si pe gat, care se vor incarca cu o greutate inutila. Ceea ce trebuie facut: Iata un exercitiu „magic”, pe care sa-l faceti din pozitia sezand, din cand in cand, pentru a pune in miscare abdominalii si a indrepta coloana: impingeti bine cu ombilicul in spatar, avand grija, inainte de toate, sa va asezati in pozitia corecta, descrisa mai sus. Repetati exercitiul de mai multe ori, inspirand inainte de actiune, umfland bine burta si expirand tot aerul in timpul executarii. Acest ciclu complet de inspiratie-expiratie si de lucru al ombilicului determina recircularea energiilor de-a lungul tuturor chakrelor antero-dorsale, intensificand-o pe cea frontala a „harei” (sediul centrului corpului). Pe de alta parte, elibereaza tensiunile mentale, indreptand atentia catre interiorul nostru: tot acest exercitiu este deosebit de relaxant si benefic. De asemenea, este bine ca in timpul expirarii, sa simtiti din plin contactul intregului spate cu spatarul: acest lucru tine loc de automasaj dorsal si va evita aducerea umerilor in fata. Adoptarea unei pozitii corecte poate ajuta la imbunatatirea aspectului fizic, a sarmului personal.
Sursa: Revista Fit&Form
четверг, 18 июня 2009 г.
Antioxidantii
GeneralitatiSus
Antioxidantii sunt substantele care apara organismul de efectele daunatoare ale unor molecule denumite "radicali liberi", care se acumuleaza in organism si sunt daunatori. Specialistii considera ca radicalii liberi sunt cei care cauzeaza boli arteriale (ateroscleroza), cancer si altele. Expunerea la radicali liberi:
- prin acumularea de produse formate prin procese normale ale organismului (ca de exemplu arderea glucidelor pentru producerea de energie sau eliberarea enzimelor digestive)
- in cazul metabolizarii anumitor medicamente
- prin poluanti.
Antioxidantii includ vitamine (vitamina A si E), minerale (seleniu) si flavine, care se gasesc in plante. Cele mai importante surse de antioxidanti sunt fructele si vegetalele; flavinele se gasesc in fructe, vin rosu si unele tipuri de ceai. Specialistii cerceteaza in prezent efectele antioxidantilor in prevenirea unor boli.
IndicatiiSus
Oamenii folosesc antioxidantii in tratamentul sau prevenirea unor boli ca de exemplu boala arteriala coronariana, unele cancere, degenerare maculara (boala a ochiului, datorata degenerarii portiunii centrale a retinei cunoscuta sub numele de macula), boala Alzheimer si unele artrite. Unii specialisti sustin ca antioxidantii ar ajuta in tratamentul bolii arteriale coronariene, desi nu exista studii aprofundate care sa sustina acest lucru.
Efecte adverseSus
Pana la efectuarea mai multor studii, dieta ar trebui constituita mai mult din fructe si legume, decat din suplimente alimentare. Suplimentele alimentare in doze crescute pot fi chiar daunatoare. Antioxidantii trebuie folositi in combinatie pentru a avea efect protector. Fructele sau legumele trebuie servite intre 5 si 9 ori pe zi.
De retinut!
Agentiile specializate nu aplica aceleasi regulamente suplimentelor alimentare ca si medicamentelor. Un supliment alimentar se poate scoate pe piata fara sau cu o minima cercetare asupra modului in care functioneaza. Intotdeauna medicul trebuie informat daca se foloseste un supliment alimentar sau daca se doreste combinarea unui supliment cu un tratament medical conventional. Nu trebuie intrerupt niciodata tratamentul medicamentos in favoarea doar a tratamentului cu suplimente alimentare. Aceasta, in special la femeile insarcinate sau care alapteaza.
Cand se folosesc suplimentele alimentare trebuie luate in considerare urmatoarele:
- ca si medicamentele conventionale, suplimentele nutritive pot fi cauza efectelor secundare, reactiilor alergice sau pot interactiona cu medicatia si alte suplimente nutritive administrate in acelasi timp. Un astfel de efect secundar sau interactiune poate dauna starii de sanatate
- suplimentele nutritive pot sa nu fie standardalizate de catre fabricanti. Astfel ca efectele benefice sau cele adverse pot sa difere de la firma la firma. De asemenea, forma de prezentare a suplimentului din comert poate sa difere de cea folosita in timpul cercetarii
- efectele pe termen lung ale suplimentelor alimentare nu se cunosc asa cum se cunosc cele ale vitaminelor sau mineralelor.
Antioxidantii sunt substantele care apara organismul de efectele daunatoare ale unor molecule denumite "radicali liberi", care se acumuleaza in organism si sunt daunatori. Specialistii considera ca radicalii liberi sunt cei care cauzeaza boli arteriale (ateroscleroza), cancer si altele. Expunerea la radicali liberi:
- prin acumularea de produse formate prin procese normale ale organismului (ca de exemplu arderea glucidelor pentru producerea de energie sau eliberarea enzimelor digestive)
- in cazul metabolizarii anumitor medicamente
- prin poluanti.
Antioxidantii includ vitamine (vitamina A si E), minerale (seleniu) si flavine, care se gasesc in plante. Cele mai importante surse de antioxidanti sunt fructele si vegetalele; flavinele se gasesc in fructe, vin rosu si unele tipuri de ceai. Specialistii cerceteaza in prezent efectele antioxidantilor in prevenirea unor boli.
IndicatiiSus
Oamenii folosesc antioxidantii in tratamentul sau prevenirea unor boli ca de exemplu boala arteriala coronariana, unele cancere, degenerare maculara (boala a ochiului, datorata degenerarii portiunii centrale a retinei cunoscuta sub numele de macula), boala Alzheimer si unele artrite. Unii specialisti sustin ca antioxidantii ar ajuta in tratamentul bolii arteriale coronariene, desi nu exista studii aprofundate care sa sustina acest lucru.
Efecte adverseSus
Pana la efectuarea mai multor studii, dieta ar trebui constituita mai mult din fructe si legume, decat din suplimente alimentare. Suplimentele alimentare in doze crescute pot fi chiar daunatoare. Antioxidantii trebuie folositi in combinatie pentru a avea efect protector. Fructele sau legumele trebuie servite intre 5 si 9 ori pe zi.
De retinut!
Agentiile specializate nu aplica aceleasi regulamente suplimentelor alimentare ca si medicamentelor. Un supliment alimentar se poate scoate pe piata fara sau cu o minima cercetare asupra modului in care functioneaza. Intotdeauna medicul trebuie informat daca se foloseste un supliment alimentar sau daca se doreste combinarea unui supliment cu un tratament medical conventional. Nu trebuie intrerupt niciodata tratamentul medicamentos in favoarea doar a tratamentului cu suplimente alimentare. Aceasta, in special la femeile insarcinate sau care alapteaza.
Cand se folosesc suplimentele alimentare trebuie luate in considerare urmatoarele:
- ca si medicamentele conventionale, suplimentele nutritive pot fi cauza efectelor secundare, reactiilor alergice sau pot interactiona cu medicatia si alte suplimente nutritive administrate in acelasi timp. Un astfel de efect secundar sau interactiune poate dauna starii de sanatate
- suplimentele nutritive pot sa nu fie standardalizate de catre fabricanti. Astfel ca efectele benefice sau cele adverse pot sa difere de la firma la firma. De asemenea, forma de prezentare a suplimentului din comert poate sa difere de cea folosita in timpul cercetarii
- efectele pe termen lung ale suplimentelor alimentare nu se cunosc asa cum se cunosc cele ale vitaminelor sau mineralelor.
Enzimele si organismul uman
Elementul cu adevarat remarcabil pe care il contin alimentele vii, in special cele neprelucrate, sunt enzimele. Enzimele reprezinta cheia pentru o absorbtie buna a hranei, fiind eliberate odata ce incepem sa mestecam. In egala masura, toate procesele noastre fizice depind de enzime. Acestea sunt principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru, fara de care am inceta sa functionam sau sa existam. Enzimele determina digestia, detoxifierea, imunitatea si toate celelalte procese metabolice si regeneratoare. Calitatea enzimelor noastre este reflectata in propri La Clinica McKeith, efectuam o serie de teste biochimice pentru a evalua activitatea enzimelor. Cele mai grave probleme pe care le-am intalnit la pacientii ce sufereau de o activitate scazuta a enzimelor au de-a face cu disfunctii gastrointestinale: indigestie, malabsorbtie, arsuri stomacale, ragait, gaze, balonare, crampe, constipatie, sindromul colonului iritabil si oboseala cronica. Cand activitatea enzimelor este restabilita, aceste disfunctii sunt aproape intotdeauna eradicate.
Exista trei clasificari generale ale enzimelor:ul nivel energetic si in vitalitatea noastra.
(1) Enzimele metabolice, care ne directioneaza organismul; ele actioneaza pe post de catalizatori la cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea metabolismului, vorbire, respiratie, reproducere, auz si contractia oricarui muschi. Aceste enzime metabolice se gasesc in mod natural in biochimia organismului nostru. Totusi, pe masura ce imbatranim, activitatea enzimelor metabolice slabeste.
(2) Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei; aceste enzime descompun proteinele, carbohidratii si grasimile din alimente. Enzimele digestive sunt, de asemenea, responsabile cu extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbtia substantelor nutritive, a vitaminelor si a mineralelor.
(3) Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv. Ele trebuie sa provina din mancarea pe care o consumam. Toate alimentele crude, mai precis fructele, legumele, semintele, nucile, anumite alimente superconcentrate de importanta capitala, in special germenii, sunt resursa principala pentru enzime alimentare. Carnea si pestele crude contin de asemenea enzime, dar va interzic cu desavarsire consumarea carnii si a pestelui crude, dintr-o serie de motive de ordin patogen si parazitar, carora nu le pot acorda nici timpul si nici spatiul necesar in aceasta carte. Carnea sau pestele trebuie gatite foarte bine. Deci, atunci cand vorbesc despre „alimente crude“, pentru a atinge scopul acestei carti, ma refer doar la alimente care sa nu fie de origine animala. Cu atat mai mult cu cat exista destule alimente vii non-animale ce abunda in enzime, astfel incat putem sa le ignoram pe cele de provenienta animala. (...)
Activitatea scazuta a enzimelor este poate cea mai raspandita problema in zilele noastre. O viata trepidanta, indreptata spre performanta, acompaniata de mancarea tip fast-food are ca rezultat o populatie practic lipsita de enzime digestive. Implicatiile sunt multiple si grave. Totusi, sunt reversibile si pot fi corectate. Rolul medicului, este de a repara raul si de a va indrepta pe drumul cel bun — intinerire, revitalizare, stare generala excelenta, sanatate perfecta. Totul va este la indemana.
Sursa:
Hrana vie pentru sanatate
Exista trei clasificari generale ale enzimelor:ul nivel energetic si in vitalitatea noastra.
(1) Enzimele metabolice, care ne directioneaza organismul; ele actioneaza pe post de catalizatori la cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea metabolismului, vorbire, respiratie, reproducere, auz si contractia oricarui muschi. Aceste enzime metabolice se gasesc in mod natural in biochimia organismului nostru. Totusi, pe masura ce imbatranim, activitatea enzimelor metabolice slabeste.
(2) Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei; aceste enzime descompun proteinele, carbohidratii si grasimile din alimente. Enzimele digestive sunt, de asemenea, responsabile cu extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbtia substantelor nutritive, a vitaminelor si a mineralelor.
(3) Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv. Ele trebuie sa provina din mancarea pe care o consumam. Toate alimentele crude, mai precis fructele, legumele, semintele, nucile, anumite alimente superconcentrate de importanta capitala, in special germenii, sunt resursa principala pentru enzime alimentare. Carnea si pestele crude contin de asemenea enzime, dar va interzic cu desavarsire consumarea carnii si a pestelui crude, dintr-o serie de motive de ordin patogen si parazitar, carora nu le pot acorda nici timpul si nici spatiul necesar in aceasta carte. Carnea sau pestele trebuie gatite foarte bine. Deci, atunci cand vorbesc despre „alimente crude“, pentru a atinge scopul acestei carti, ma refer doar la alimente care sa nu fie de origine animala. Cu atat mai mult cu cat exista destule alimente vii non-animale ce abunda in enzime, astfel incat putem sa le ignoram pe cele de provenienta animala. (...)
Activitatea scazuta a enzimelor este poate cea mai raspandita problema in zilele noastre. O viata trepidanta, indreptata spre performanta, acompaniata de mancarea tip fast-food are ca rezultat o populatie practic lipsita de enzime digestive. Implicatiile sunt multiple si grave. Totusi, sunt reversibile si pot fi corectate. Rolul medicului, este de a repara raul si de a va indrepta pe drumul cel bun — intinerire, revitalizare, stare generala excelenta, sanatate perfecta. Totul va este la indemana.
Sursa:
Hrana vie pentru sanatate
Anticorpi anti citomegalovirus tip IgM si IgG
Descriere
Virusul citomegalic face parte din aceeasi familie cu virusul herpes simplex si virusul varicelo-zosterian. Pe langa virusul uman exista si virusuri citomegalice ale animalelor, complet distincte de cel uman.
Virusul citomegalic a fost izolat in 1956 si denumit astfel datorita efectului citopatic caracteristic: celulele infectate cu virus se hipertrofiaza si contin incluzii intranucleare eozinofilice voluminoase, cu aspect de “ochi de bufnita”.
Infectia cu virusul citomegalic este extrem de raspandita, in timp ce boala clinica constituie o consecinta mai rara a acestei infectii comune (80-100 % din populatia adulta prezinta anticorpi specifici, ca rezultat predominant al infectiilor asimptomatice).
In prezent, infectia citomegalica este considerata o problema importanta de sanatate publica, din urmatoarele motive: frecventa crescuta a infectiilor congenitale, caracterul de infectie virala persistenta, cu posibilitati de reactivare mai ales la persoanele imunodeprimate si la cele cu transplant de organe si implicarea virusului in patologia postransfuzionala (sindromul posttransfuzional, hepatita citomegalica posttransfuzionala).
Omul este singurul rezervor natural de virus citomegalic uman (virusurile citomegalice ale animalelor nu sunt infectante pentru om). Modul de transmitere a infectiei este variat. Virusul se gaseste in urina si saliva persoanelor infectate ca si in secretia vaginala, sperma si lapte matern. Fatul poate fi infectat in utero; mai frecvent insa infectia se produce perinatal, prin contactul nou-nascutului cu secretiile cervicale pline de mucus, sau postnatal prin contactul infectant cu produse de la mama (saliva, lapte, etc.). O alta modalitate frecventa (peste 50 % din infectii) se realizeaza prin sarut si contact sexual. Sunt posibile si caile de transmitere iatrogena, prin transfuzii de sange (virusul fiind prezent in leucocite) sau prin grefe de organ (ex: rinichi) de la persoane aparent sanatoase .
Virusul persista in organism in stare latenta o perioada indelungata. Infectia nu confera o imunitate solida, virusul continuand sa fie eliminat din organism si in prezenta anticorpilor specifici. Atunci cand apare o scadere a rezistentei organismului (terapie imunosupresiva prelungita, boli casectizante, inclusiv SIDA) infectia latenta poate deveni clinic manifesta (hepatita, pneumonie, encefalita), uneori avand consecinte letale. Perioada de contagiozitate dureaza (cu intermitente) luni, ani, sau toata viata, virusul fiind eliminat prin urina sau saliva de 5 % din copii, 1-2 % din adulti si 10 % din gravide.
Infectia primara la adult este in majoritatea cazurilor asimptomatica; atunci cand devine manifesta, tablourile clinice sunt variate: stare febrila de etiologie neprecizata, tablou de mononucleoza infectioasa cu anticorpi heterofili negativi, hepatita cu icter.
Gravidele prezinta o reactivitate crescuta fata de infectia citomegalica (de 6 ori mai mare, comparativ cu restul populatiei adulte). Infectia se transmite pe cale venerica, prin transfuzii de sange sau prin reactivarea unei infectii latente. In infectia primara a gravidei (circa 10-60 % sunt receptive la varsta adulta), riscul infectiei fetale este maxim (pana la 50 %). Transmiterea verticala a infectiei in cursul primelor 4 luni de sarcina are consecintele cele mai grave (hepatita, surditate, microcefalie). In cazurile de reactivare a unei infectii latente (0.7-0.9 % din gravide) riscul de infectie fetala este foarte redus sau chiar absent (copiii respectivi raman neafectati sau fac infectii subclinice).
Sindromul posttransfuzional apare la un interval de 3-6 % dupa o transfuzie de sange si se manifesta prin stare febrila, adenopatii, hepato-splenomegalie, eruptii si modificari imunopatologice (factor reumatoid, anticorpi antinucleari, aglutinine la rece, crioglobuline, test Coombs pozitiv). Pacientii prezinta un titru crescut de anticorpi specifici pentru infectia citomegalica, confirmand astfel o boala citomegalica transmisa prin sangele transfuzat.
Raspunsul imun fata de virusul citomegalic implica sinteza de anticorpi specifici din clasa IgM la cateva saptamani de la contractarea infectiei , urmata o saptamana mai tarziu de aparitia anticorpilor IgG. Nivelurile de anticorpi IgM ating un maxim dupa cateva saptamani, dupa care scad in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, acestia pot persista mai multi ani.
Determinarea statusului imun: Anti-Citomegalovirus IgG:
- negativ - presupune absenta expunerii; in cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG in luna a 4-a de sarcina;
- echivoc - se recomanda repetarea determinarii dupa o saptamana;
- pozitiv - indica expunere in antecedente la virusul citomegalic; se recomanda efectuarea anticorpilor IgM din acelasi ser; obtinerea unui rezultat negativ exclude infectia primara (la pacientele gravide se considera ca exista un risc minim de infectie congenitala si nu sunt necesare investigatii ulterioare).
Diagnosticul infectiei acute: demonstrarea unei seroconversii a anticorpilor IgG (negativ in pozitiv) in seruri perechi obtinute la interval de 14-21 zile confirma infectia recenta. Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM este de asemenea sugestiv pentru infectia recenta, dar instituirea masurilor clinice nu trebuie sa se faca pe baza unei singure determinari. Un rezultat pozitiv pentru anti-Citomegalovirus IgM trebuie confirmat intotdeauna printr-o alta metoda de lucru.
Diagnosticul infectiei congenitale: evidentierea anticorpilor IgM in prima saptamana de viata poate reprezenta un instrument util in diagnosticul infectiei citomegalice congenitale.
Recomandari
Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti CMV tip IgM si IgG:
Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul infectiei citomegalice acute. Totusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si cea secundara, deoarece reactivarea poate induce sinteza variabila de IgM la persoanele imunodeprimate.
Determinarea anticorpilor de tip IgG este utila in screening-ul statusului imun, permitand identificarea indivizilor seronegativi, la care pot fi aplicate masuri profilactice.
Pregatire pacient
Testele nu necesita o pregatire prealabila.
Metoda
Se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta pentru anticorpii IgG/imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) pentru anticorpii IgM.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi- IgM si IgG).
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8o C ; 6 luni la –20o C ; evitati congelarea/decongelarea repetata.
Limite si interferente
In stadiile precoce ale infectiei acute cu virusul citomegalic se poate obtine un rezultat negativ pentru anticorpii IgG.
La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta. Pentru diagnosticul infectiei reactivate la imunodeprimati sunt utile tehnicile moleculare (PCR). Probele care contin anticorpi antinucleari sau alte tipuri de anticorpi anti-tisulari pot da rezultate pozitive nespecifice, iar anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta .
O crestere a nivelului de anticorpi anti-Citomegalovirus IgG si IgM a fost constatata si la pacientii infectati cu virusul rujeolic, herpetic sau varicelo-zosterian, datorita unei reactivitati incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor. De asemenea pacientii avand infectie acuta cu virusul Epstein-Barr sunt susceptibili de a prezenta o reactie incrucisata cu virusul citomegalic.
Serologia materna nu are valoare predictiva in ceea ce priveste probabilitatea infectiei in utero.
Folosirea tehnicii PCR de detectare a genomului viral in lichidul amniotic poate fi utila pentru diagnosticul infectiei fetale dupa saptamana 21 de sarcina.
Absenta anticorpilor IgM nu exclude posibilitatea unei infectii congenitale (10-30 % din nou-nascutii infectati nu dezvolta anticorpi IgM specifici), de aceea izolarea virusului din urina in cursul primei saptamani de viata ramane cea mai buna modalitate de diagnostic al infectiei congenitale.
Atentie! Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul. Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele.
autoevaluarea sanatatii.
Virusul citomegalic face parte din aceeasi familie cu virusul herpes simplex si virusul varicelo-zosterian. Pe langa virusul uman exista si virusuri citomegalice ale animalelor, complet distincte de cel uman.
Virusul citomegalic a fost izolat in 1956 si denumit astfel datorita efectului citopatic caracteristic: celulele infectate cu virus se hipertrofiaza si contin incluzii intranucleare eozinofilice voluminoase, cu aspect de “ochi de bufnita”.
Infectia cu virusul citomegalic este extrem de raspandita, in timp ce boala clinica constituie o consecinta mai rara a acestei infectii comune (80-100 % din populatia adulta prezinta anticorpi specifici, ca rezultat predominant al infectiilor asimptomatice).
In prezent, infectia citomegalica este considerata o problema importanta de sanatate publica, din urmatoarele motive: frecventa crescuta a infectiilor congenitale, caracterul de infectie virala persistenta, cu posibilitati de reactivare mai ales la persoanele imunodeprimate si la cele cu transplant de organe si implicarea virusului in patologia postransfuzionala (sindromul posttransfuzional, hepatita citomegalica posttransfuzionala).
Omul este singurul rezervor natural de virus citomegalic uman (virusurile citomegalice ale animalelor nu sunt infectante pentru om). Modul de transmitere a infectiei este variat. Virusul se gaseste in urina si saliva persoanelor infectate ca si in secretia vaginala, sperma si lapte matern. Fatul poate fi infectat in utero; mai frecvent insa infectia se produce perinatal, prin contactul nou-nascutului cu secretiile cervicale pline de mucus, sau postnatal prin contactul infectant cu produse de la mama (saliva, lapte, etc.). O alta modalitate frecventa (peste 50 % din infectii) se realizeaza prin sarut si contact sexual. Sunt posibile si caile de transmitere iatrogena, prin transfuzii de sange (virusul fiind prezent in leucocite) sau prin grefe de organ (ex: rinichi) de la persoane aparent sanatoase .
Virusul persista in organism in stare latenta o perioada indelungata. Infectia nu confera o imunitate solida, virusul continuand sa fie eliminat din organism si in prezenta anticorpilor specifici. Atunci cand apare o scadere a rezistentei organismului (terapie imunosupresiva prelungita, boli casectizante, inclusiv SIDA) infectia latenta poate deveni clinic manifesta (hepatita, pneumonie, encefalita), uneori avand consecinte letale. Perioada de contagiozitate dureaza (cu intermitente) luni, ani, sau toata viata, virusul fiind eliminat prin urina sau saliva de 5 % din copii, 1-2 % din adulti si 10 % din gravide.
Infectia primara la adult este in majoritatea cazurilor asimptomatica; atunci cand devine manifesta, tablourile clinice sunt variate: stare febrila de etiologie neprecizata, tablou de mononucleoza infectioasa cu anticorpi heterofili negativi, hepatita cu icter.
Gravidele prezinta o reactivitate crescuta fata de infectia citomegalica (de 6 ori mai mare, comparativ cu restul populatiei adulte). Infectia se transmite pe cale venerica, prin transfuzii de sange sau prin reactivarea unei infectii latente. In infectia primara a gravidei (circa 10-60 % sunt receptive la varsta adulta), riscul infectiei fetale este maxim (pana la 50 %). Transmiterea verticala a infectiei in cursul primelor 4 luni de sarcina are consecintele cele mai grave (hepatita, surditate, microcefalie). In cazurile de reactivare a unei infectii latente (0.7-0.9 % din gravide) riscul de infectie fetala este foarte redus sau chiar absent (copiii respectivi raman neafectati sau fac infectii subclinice).
Sindromul posttransfuzional apare la un interval de 3-6 % dupa o transfuzie de sange si se manifesta prin stare febrila, adenopatii, hepato-splenomegalie, eruptii si modificari imunopatologice (factor reumatoid, anticorpi antinucleari, aglutinine la rece, crioglobuline, test Coombs pozitiv). Pacientii prezinta un titru crescut de anticorpi specifici pentru infectia citomegalica, confirmand astfel o boala citomegalica transmisa prin sangele transfuzat.
Raspunsul imun fata de virusul citomegalic implica sinteza de anticorpi specifici din clasa IgM la cateva saptamani de la contractarea infectiei , urmata o saptamana mai tarziu de aparitia anticorpilor IgG. Nivelurile de anticorpi IgM ating un maxim dupa cateva saptamani, dupa care scad in decurs de 4-6 luni.
Ocazional, acestia pot persista mai multi ani.
Determinarea statusului imun: Anti-Citomegalovirus IgG:
- negativ - presupune absenta expunerii; in cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG in luna a 4-a de sarcina;
- echivoc - se recomanda repetarea determinarii dupa o saptamana;
- pozitiv - indica expunere in antecedente la virusul citomegalic; se recomanda efectuarea anticorpilor IgM din acelasi ser; obtinerea unui rezultat negativ exclude infectia primara (la pacientele gravide se considera ca exista un risc minim de infectie congenitala si nu sunt necesare investigatii ulterioare).
Diagnosticul infectiei acute: demonstrarea unei seroconversii a anticorpilor IgG (negativ in pozitiv) in seruri perechi obtinute la interval de 14-21 zile confirma infectia recenta. Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM este de asemenea sugestiv pentru infectia recenta, dar instituirea masurilor clinice nu trebuie sa se faca pe baza unei singure determinari. Un rezultat pozitiv pentru anti-Citomegalovirus IgM trebuie confirmat intotdeauna printr-o alta metoda de lucru.
Diagnosticul infectiei congenitale: evidentierea anticorpilor IgM in prima saptamana de viata poate reprezenta un instrument util in diagnosticul infectiei citomegalice congenitale.
Recomandari
Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti CMV tip IgM si IgG:
Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul infectiei citomegalice acute. Totusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si cea secundara, deoarece reactivarea poate induce sinteza variabila de IgM la persoanele imunodeprimate.
Determinarea anticorpilor de tip IgG este utila in screening-ul statusului imun, permitand identificarea indivizilor seronegativi, la care pot fi aplicate masuri profilactice.
Pregatire pacient
Testele nu necesita o pregatire prealabila.
Metoda
Se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta pentru anticorpii IgG/imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) pentru anticorpii IgM.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba - minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi- IgM si IgG).
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8o C ; 6 luni la –20o C ; evitati congelarea/decongelarea repetata.
Limite si interferente
In stadiile precoce ale infectiei acute cu virusul citomegalic se poate obtine un rezultat negativ pentru anticorpii IgG.
La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta. Pentru diagnosticul infectiei reactivate la imunodeprimati sunt utile tehnicile moleculare (PCR). Probele care contin anticorpi antinucleari sau alte tipuri de anticorpi anti-tisulari pot da rezultate pozitive nespecifice, iar anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta .
O crestere a nivelului de anticorpi anti-Citomegalovirus IgG si IgM a fost constatata si la pacientii infectati cu virusul rujeolic, herpetic sau varicelo-zosterian, datorita unei reactivitati incrucisate in cadrul familiei herpesvirusurilor. De asemenea pacientii avand infectie acuta cu virusul Epstein-Barr sunt susceptibili de a prezenta o reactie incrucisata cu virusul citomegalic.
Serologia materna nu are valoare predictiva in ceea ce priveste probabilitatea infectiei in utero.
Folosirea tehnicii PCR de detectare a genomului viral in lichidul amniotic poate fi utila pentru diagnosticul infectiei fetale dupa saptamana 21 de sarcina.
Absenta anticorpilor IgM nu exclude posibilitatea unei infectii congenitale (10-30 % din nou-nascutii infectati nu dezvolta anticorpi IgM specifici), de aceea izolarea virusului din urina in cursul primei saptamani de viata ramane cea mai buna modalitate de diagnostic al infectiei congenitale.
Atentie! Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul. Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele.
autoevaluarea sanatatii.
среда, 10 июня 2009 г.
4 obiceiuri bune, 4 rele pentru sanatatea dumneavoastra
4 obiceiuri rele
Iata in continuare topul celor mai nocive 4 lucruri pentru sanatate, in viziunea specialistilor:
1. Fumatul - este de departe ocupantul primului loc pe lista atitudinilor vicioase cu rezultate dramatice asupra sanatatii. Fumatul este implicat in aparitia cancerului pulmonar (aceasta este forma de cancer cu cea mai mare incidenta si mortalitate in randul populatiei adulte), cancer orofaringian, labial. Este, de asemenea, factor de risc pentru aparitia bolii coronariene ischemice si accidentelor vasculare.
2. Mancarea de la fast-food si consumul abuziv de carne rosie - pericolul legat de acestea deriva din continutul abundent in colesterol, grasimi animale, sare, conservanti si, desigur, din faptul ca toate aceste alimente sunt hipercalorigene. Acest tip de mancare trebuie eliminat grabnic din dieta. Ar fi benefic pentru organism daca v-ati dezobisnui sa consumati, alaturi de mancarea de la fast-food si alte produse care intra in categoria de junk-food, cum ar fi chipsurile, gogosile.
3. Viata sedentara - daca aveti un program lung care impune statul la birou, daca va deplasati folosind doar masina personala (in care caz cea mai lunga plimbare din timpul zilei este din parcare la usa casei), trebuie sa va schimbati atitudinea si sa faceti cat mai multa miscare.
4. Evitarea vizitelor la medic - trebuie sa va obisnuiti sa va faceti controale periodice prin care sa va verificati nivelul colesterolului sau macar valorile tensiunii arteriale.
4 obiceiuri bune
Opuse acestor obiceiuri sunt cele cu efecte benefice asupra sanatatii. Iata cele mai importante 4 dintre ele:
1. Dieta sanatoasa - consumati cereale integrale la micul dejun. Sporiti aportul de produse proaspete (atat fructe, cat si legume) si diversificati lista lor, adaugand clasicelor mere, rosii, banane, portocale, struguri, cartofi, legume precum broccoli, spanac, varza de Bruxelles. Inlocuiti painea alba cu paine neagra sau graham, carnea rosie cu peste sau pui. Aceasta dieta va va mentine pe drumul cel bun spre o viata sanatoasa.
2. Activitati in aer liber - opriti televizorul sau calculatorul si iesiti la o plimbare. Parcati masina mai departe de birou pentru a merge si pe jos cateva minute. Nu mai asteptati liftul, urcati pe scari. Incepeti sa faceti exercitii aerobice in fiecare zi. Nu trebuie sa fie excesiv de grele la inceput, ci de intensitate medie, pana cand organismul dumneavoastra incepe sa se obisnuiasca cu miscarea. Chiar si cateva minute de sport pe zi conteaza!
3. Vizita anuala la medicul de familie - programati-va in vederea efectuarii examenului de bilant medical in fiecare an. Medicul de familie va poate face analizele de baza, cum ar fi masurarea tensiunii arteriale, determinarea colesterolului si glicemiei. Nu ezitati sa cereti si parerea medicului specialist cand situatia o impune. Este mai usor de prevenit decat de tratat - se stie!
4. Relaxarea - specialistii recomanda numeroase metode de a face fata stresului si de a reusi sa va relaxati. Este indicat sa aveti un hobby, sa va ocupati timpul liber cu o activitate placuta. Petreceti mai mult timp cu prietenii, socializati mai mult. Toate acestea vor reduce treptat nivelul stresului si vor scadea riscul de a dezvolta boli cardiace si atacuri de cord.
Iata in continuare topul celor mai nocive 4 lucruri pentru sanatate, in viziunea specialistilor:
1. Fumatul - este de departe ocupantul primului loc pe lista atitudinilor vicioase cu rezultate dramatice asupra sanatatii. Fumatul este implicat in aparitia cancerului pulmonar (aceasta este forma de cancer cu cea mai mare incidenta si mortalitate in randul populatiei adulte), cancer orofaringian, labial. Este, de asemenea, factor de risc pentru aparitia bolii coronariene ischemice si accidentelor vasculare.
2. Mancarea de la fast-food si consumul abuziv de carne rosie - pericolul legat de acestea deriva din continutul abundent in colesterol, grasimi animale, sare, conservanti si, desigur, din faptul ca toate aceste alimente sunt hipercalorigene. Acest tip de mancare trebuie eliminat grabnic din dieta. Ar fi benefic pentru organism daca v-ati dezobisnui sa consumati, alaturi de mancarea de la fast-food si alte produse care intra in categoria de junk-food, cum ar fi chipsurile, gogosile.
3. Viata sedentara - daca aveti un program lung care impune statul la birou, daca va deplasati folosind doar masina personala (in care caz cea mai lunga plimbare din timpul zilei este din parcare la usa casei), trebuie sa va schimbati atitudinea si sa faceti cat mai multa miscare.
4. Evitarea vizitelor la medic - trebuie sa va obisnuiti sa va faceti controale periodice prin care sa va verificati nivelul colesterolului sau macar valorile tensiunii arteriale.
4 obiceiuri bune
Opuse acestor obiceiuri sunt cele cu efecte benefice asupra sanatatii. Iata cele mai importante 4 dintre ele:
1. Dieta sanatoasa - consumati cereale integrale la micul dejun. Sporiti aportul de produse proaspete (atat fructe, cat si legume) si diversificati lista lor, adaugand clasicelor mere, rosii, banane, portocale, struguri, cartofi, legume precum broccoli, spanac, varza de Bruxelles. Inlocuiti painea alba cu paine neagra sau graham, carnea rosie cu peste sau pui. Aceasta dieta va va mentine pe drumul cel bun spre o viata sanatoasa.
2. Activitati in aer liber - opriti televizorul sau calculatorul si iesiti la o plimbare. Parcati masina mai departe de birou pentru a merge si pe jos cateva minute. Nu mai asteptati liftul, urcati pe scari. Incepeti sa faceti exercitii aerobice in fiecare zi. Nu trebuie sa fie excesiv de grele la inceput, ci de intensitate medie, pana cand organismul dumneavoastra incepe sa se obisnuiasca cu miscarea. Chiar si cateva minute de sport pe zi conteaza!
3. Vizita anuala la medicul de familie - programati-va in vederea efectuarii examenului de bilant medical in fiecare an. Medicul de familie va poate face analizele de baza, cum ar fi masurarea tensiunii arteriale, determinarea colesterolului si glicemiei. Nu ezitati sa cereti si parerea medicului specialist cand situatia o impune. Este mai usor de prevenit decat de tratat - se stie!
4. Relaxarea - specialistii recomanda numeroase metode de a face fata stresului si de a reusi sa va relaxati. Este indicat sa aveti un hobby, sa va ocupati timpul liber cu o activitate placuta. Petreceti mai mult timp cu prietenii, socializati mai mult. Toate acestea vor reduce treptat nivelul stresului si vor scadea riscul de a dezvolta boli cardiace si atacuri de cord.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)
